Totalul afișărilor de pagină

luni, 14 februarie 2011

Pentru că, nu-i așa, unde dragoste nu e, nimic nu e..

Dragostea, sentiment absolut nobil, la care toti aspiram, inrudit cu fericirea si la fel de relativ ca si aceasta. Cum se manifesta, in ce consta, cine spune ca exista criteriile de identificare?

Personal cred ca, acest sentiment se manifesta pentru persoana care te completeaza, te determina, iti ofera ceea ce tu ai nevoie, indiferent daca este de natura materiala sau spirituala. Sufletele pereche in varianta mea realista sunt cele 2 persoane care se completeaza, ofera una alteia exact ceea ce au nevoie, recunostinta este reciproca, toata lumea fericita.

Am auzit diferite variante gen...daca te iubeste face x lucru, sau y lucru pentru tine. Manifestarea dragostei...in genere tine de educatie, cultura, varsta, temperament. Si cuplurile in care exista violenta se iubesc...in felul lor...el are porniri violente si le manifesta asupra ei, fiindca o iubeste, ea este ori masochista ori ...nu vreau sa ma pronunt. Sa nu uitam ca dragostea este tradusa de cele mai multe ori si prin atractie si implicit act sexual, care este reusit doar daca exista compatibilitate a nevoilor si dorintelor..sexuale. Dar un lucru este clar...dragostea platonica este doar un concept teoretic, nimic real.

Este atat de ambiguu si totusi sensul vietii noastre si  implinirea stau in acest sentiment. Ne casatorim din dragoste, iertam din dragoste, suntem fericiti pentru ca suntem iubiti, daruim din dragoste.

Este un sentiment aparent suprem umbrit de cotidian. Si daca este asa definitoriu pentru viata noastra trebuie sarbatorit.

Sf. Valentin este o sarbatoare a dragostei, cei drept imprumutata, (tot ce e bun vine din ...americaaa), careia eu nu-i vad insemnatatea. Americanii au nevoie de o zi in care sa-si aduca aminte ca iubesc, ca dragostea este esentiala. Ei au o viata robotica, dedicata muncii, de aceea printre cele mai uzitate locuri de facut sex sunt birourile si lifturile, iar majoritatea merg la psiholog pentru a reusi sa aiba o relatie. Dar neamul romanesc este prin definitie posesor al acestui sentiment. Este impropriu sa numim o zi a dragostei cand romanul o sarbatoreste in fiecare zi. Noi avem o traditie in acest sens. O dovada clara a romanului patimas sunt cantecele populare. Sunt fascinata de traditie, ador muzica populara, dansurile populare, traditii, obiecte ...tot. Si fiindca am ascultat un numar considerabil de cantece am observat ca motivul predominant este iubirea sub diverse forme...in mod special iubirea trupesca. Toti isi doresc sa se intalnesca cu ibovnica in vie, in sura, la portita, in padure, la fantana, seara bineinteles.... Sunt cenzurate si de bun simt dar aceeasi insemnatate o au. O alta dovada este si faptul ca noi nu avem o sarbatoare a iubirii, este o confuzie daca luam in considerare dragobetele. Propriu-zis dragobetele este o zi in care se da startul la imperechere, atat la animale cat si la om. O zi pe care o asteptau cei singuri pentru a-si gasi perechea, practicand divese ritualuri in acest sens. Daca consultam traditia populara, tinerii singuri se adunau, socializau, iar mai apoi fetele alergau pe deal iar baietii le prindeau si le sarutau, (tipic romanesc, clar!). Avea toate trasaturile unei sarbatori premaritale, de antamare a unor relatii intre tinerii din comunitate, ce anticipau nuntile. Deci nu este echivalenta cu Sf Valentin.

Romanul e petrecaret si daca nu are motiv de sarbatoare imprumuta din sarbatorile altora, de aceea eu propun sa facem inca o sarbatoare, a fericirii, pentru ca intr-un fel sau altul toti avem motiv sa fim fericiti. :)



4 comentarii:

Blue spunea...

Felicitări pentru textele scrise cu atât bun simţ! Ba chiar, mai mult decât atât, mulţumesc pentru ele! De obicei nu-s invidios dar de data aceasta, da. Pe cei ce vă sunt în preajmă.

eM spunea...

:) multumesc ,esti nou in ”taramul cuvintelor” asa ca iti doresc mult succes

nimeni spunea...

dragostea este ca instinct vital, cel mai puternic dintre toate resorturile. Daca iti poti da seama ca dragostea absoarbe fara incetare vlaga tineretii, aducad dezordine in afacerile cele mai serioase, ca incurca cele mai mari spirite, ca rupe cele mai frumoase prietenii, ca face dintrun omul cel mai cinstit si mai drept un desfranat, din prieten tradator... pentru ce atata zgomot si efort atatea necazuri si suferinte? petru maniferul din noi...

dragostea este viclesugul intrebuintat de natura pentru a-si atinge scopul, care nu este, in realitate decat crearea unei fiinte noi. Indata ce vointa speciei este satifacuta (dupa partida de sex...), ea dispare si placrea persoanelor risipindu-se, si aduce maniferul din noi la cruda realitate.

cum spunea oscar wilde "a te iubi pe tine insuti inseamna incepul unei iubiri de o viata intreaga"...

eM spunea...

Acelasi oscar wilde spune ca "Fidelii cunosc doar latura trivială a iubirii, numai infidelii cunosc tragediile ei." :)
Dar da, esenta vietii este in principiu perpetuarea speciei:)

Trimiteți un comentariu

Politica de postare a comentariilor
Toate comentariile ce incalca regulile generale de bun simt nu vor fi afisate.